Buna . Ma numesc Diana am 16 ani sunt din Iaşi . mai precis Bularga . ` sunt 0 fire ambiti0ase. pun prea mult suflet la cv` . ` sunt dragutsa . ~ ma stiti voi unii ` .
27 iun. 2012
Perfecţiunea .. nu există !
Sunt anumite persoane pe care cândva le vezi un ideal în viaţă , persoane pentru care crezi că simţi ceea ce nu ai mai simţit vreodată , persoane de care te îndrăgosteşti la prima clipire . Acei oameni de care nu te poţi desprinde şi te găndeşti că nu vei găsi ceva mai bun , cei care îţi schimbă orizonturile într-o secundă şi te determină să vezi totul cu alţi ochi , de fapt nu mai vezi nimic altceva în jur. Trăieşti si respiri prin prisma unui astfel de personaj căci da , este un personaj în existenţa ta , un personaj interpretat cu graţie pe scena vieţii tale , respiri , bei şi mănânci acest personaj , te domină şi te orbeşte cu o frumuseţe pe care numai tu o vezi în acele momente .
Timpul trece şi parcă stai în loc agâţat de nişte sentimente care nu există decăt în imaginaţia ta . Orele se duc precum secundele , zilele sunt înşiruite una după alta formând luni şi într-o clipă vezi că timpul a trecut şi te trezeşti la realitate . Este prima clipă în care începi să respiri prin tine , primul moment în care reuşeşti să zâmbeşti dintr-un cu totul alt motiv , dar … asta nu ţine mult căci personajul reapare şi îţi dă viaţa peste cap din nou ... dar parcă acum mai puţin ca atunci , parcă valul de pe ochi începe să se ridice puţin câte puţin ... vezi in ceaţă totul şi totuşi ... parcă nu mai este atât de minunat , atât de frumos , atât de perfect ...
Începi să observi câte un mic defect însă nu este de ajuns ,parcă totuşi încerci din răsputeri să te lupţi cu tine , era perfect , iar acum ….
Timpul trece din nou însă tu nu mai stai pe loc ... te mişti cu paşi timizi făcând un efort să respiri singur , să zambesti şi să clipeşti , începi să ... începi să traieşti aşa cum ştiai să o faci înainte să îţi domine întreaga existenţă , înainte să iţi schimbe cursul vieţii spre ceva ce nu te-ai aşteptat vreodată ....
Iar când ai uitat complet , personajul revine spre tine , ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat , îl priveşti şi îţi pare un străin , îl adulmeci şi încerci să îţi aduci aminte ce te-a făcut să îţi pierzi minţile într-atât şi nu îţi dai seama ... îl mai priveşti puţin şi te gândeşti ce a fost în capul tău , te întrebi cum ai putut să vezi atâta perfecţiune într-o mare de defecte ... atunci îţi dai seama că eşti vindecat total şi că te-ai schimbat îţi dai seama că scara valorilor este cu totul alta de la un an la altul , de la o iubire la alta ... începi să vezi ceea ce oricine ar fi văzut , mai puţin tu ... începi să te întrebi iar şi iar ce a fost în capul tău , dar nu o să primeşti niciodată un răspuns căci , ce erai cu ceva timp în urmă , nu mai eşti şi acum ...
Brusc , realizezi că nu vei mai fi niciodată ca în trecut şi asta e bine căci atunci când începi să îţi ridici valul de pe ochi complet , atunci observi fiecare aspect în detaliu, atunci te vezi puternic , abia atunci eşti ceea ce eşti şi şti că schimbarea trebuia să vină, trebuia să se producă pentru ca tu să fi în stare să gândeşti aşa cum gândeşti sa râzi din tot sufletul când vrei să râzi şi să vezi că perfecţiunea , chiar nu există !
Timpul trece şi parcă stai în loc agâţat de nişte sentimente care nu există decăt în imaginaţia ta . Orele se duc precum secundele , zilele sunt înşiruite una după alta formând luni şi într-o clipă vezi că timpul a trecut şi te trezeşti la realitate . Este prima clipă în care începi să respiri prin tine , primul moment în care reuşeşti să zâmbeşti dintr-un cu totul alt motiv , dar … asta nu ţine mult căci personajul reapare şi îţi dă viaţa peste cap din nou ... dar parcă acum mai puţin ca atunci , parcă valul de pe ochi începe să se ridice puţin câte puţin ... vezi in ceaţă totul şi totuşi ... parcă nu mai este atât de minunat , atât de frumos , atât de perfect ...
Începi să observi câte un mic defect însă nu este de ajuns ,parcă totuşi încerci din răsputeri să te lupţi cu tine , era perfect , iar acum ….
Timpul trece din nou însă tu nu mai stai pe loc ... te mişti cu paşi timizi făcând un efort să respiri singur , să zambesti şi să clipeşti , începi să ... începi să traieşti aşa cum ştiai să o faci înainte să îţi domine întreaga existenţă , înainte să iţi schimbe cursul vieţii spre ceva ce nu te-ai aşteptat vreodată ....
Iar când ai uitat complet , personajul revine spre tine , ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat , îl priveşti şi îţi pare un străin , îl adulmeci şi încerci să îţi aduci aminte ce te-a făcut să îţi pierzi minţile într-atât şi nu îţi dai seama ... îl mai priveşti puţin şi te gândeşti ce a fost în capul tău , te întrebi cum ai putut să vezi atâta perfecţiune într-o mare de defecte ... atunci îţi dai seama că eşti vindecat total şi că te-ai schimbat îţi dai seama că scara valorilor este cu totul alta de la un an la altul , de la o iubire la alta ... începi să vezi ceea ce oricine ar fi văzut , mai puţin tu ... începi să te întrebi iar şi iar ce a fost în capul tău , dar nu o să primeşti niciodată un răspuns căci , ce erai cu ceva timp în urmă , nu mai eşti şi acum ...
Brusc , realizezi că nu vei mai fi niciodată ca în trecut şi asta e bine căci atunci când începi să îţi ridici valul de pe ochi complet , atunci observi fiecare aspect în detaliu, atunci te vezi puternic , abia atunci eşti ceea ce eşti şi şti că schimbarea trebuia să vină, trebuia să se producă pentru ca tu să fi în stare să gândeşti aşa cum gândeşti sa râzi din tot sufletul când vrei să râzi şi să vezi că perfecţiunea , chiar nu există !