Mulţumesc ❤

Când m-am născut , aţi fost cei mai fericiţi .
M-aţi văzut crescând , râzând , plângând , ţipând , din nou râzând,emoţionată, furioasă , supărată şi mereu un copil .
A trecut ceva timp de când eram mică , de când îmi citeai poveşti şi mergeam cu tine , mamă , de mână sau când mă jucam cu tine , tată . A trecut vremea aia în care încercam să fiu cuminte să nu mă uite moşu sau când mă certai mamă că nu mi-am învăţat poezia .
Îmi e dor … Îmi e aşa de dor , de copilărie , de râsul inocent , de lacrimi nevinovate , îmi e dor de mine , de copila aia …
Ştiu că nu v-am spus niciodată cât vă iubesc , dar chiar nu sunt în stare să spun asta , niciodată n-am fost … pana mea , poate orgoliu e de vină , sau pur şi simplu nu pot , dar eu chiar vă iubesc , ştiu că v-am greşit şi o să vă mai greşesc , dar voi mereu o să fiţi acolo pentru mine .
Ştiu că v-am minţit , îmi pare rău , nu a fost cu intenţie …
Ştiu că v-am dezamăgit , îmi pare rău !
Ştiu că poate nu sunt ceea ce aţi vrea să fiu , şi sinceră să fiu nici nu cred că voi fi vreodată .
Ştiu ca aţi rămas mască când au început “nebuniile” specifice adolescenţei .
Dar …..
Cu toate astea , voi mereu aţi fost acolo cu un sfat , cu un umăr pe care să plâng , cu un zâmbet , cu o ceartă pe cinste.


P.S : Mulţumesc pentru tot şi … vă iubesc !